Arhiva

Archive for aprilie 2010

N-am mai scris…

16/04/2010 2 comentarii
  • …spre dezamagirea celor doua cititoare fidele pe care le am si care intra in fiecare zi cu sufletul la gura aici,in speranta ca un nou articol le va intampina.
  • Cui se datoreaza acest fapt ingrijorator? Timpului,pe care desi il am,nu stiu cum sa il folosesc,inspiratiei,care exista cu caru’ pana sa imi fac blog si grijilor (baieti, haine, scoala, admitere la liceu,etc.), care totusi nu imi dau batai de cap,desi as vrea acest lucru.Mi-am dat seama ca blogu’ asta nu e predestinat succesului,asa cum credeam la inceput,cand am vazut ca au trecut aproape doua saptamani fara ca macar sa intru sau sa ma gandesc la el,daramite sa mai si scriu ceva.
  • Morivul principal pentru care m-am indurat astazi sa fac postul asta amarat este ca sunt in culmea fericirii deoarece am castigat un concurs on-line.Desigur,eu ma mai inscrisesem si inainte la multe concursuri de toate felurile,pe toate blogurile posibile si imposibile,insa niciodata nu m-am aflat printre castogatori,desi o meritam cu prisosinta,dupa parerea mea strict obiectiva.Concursul cu pricina este acesta.M-am inscris cu un nume fictiv, astfel ca nu o sa va dati seama foarte usor care mesaj imi apartine.Daca v-ati prins cum sta treaba,bravo voua,daca nu,mesajul este urmatorul:

    Pe cand eram inca prescolara,imi doaream din tot sufletul sa devin cantareata.Aveam impresia ca sunt talentata,am miscari scenice formidabile,si ca Marcel Pavel e mic copil pe langa mine.Toate astea pana cand am sustinut un mic concert in fata tuturor rudelor,iar ele au inceput sa rada in hohote.Deh,oameni insensibili,fara ureche muzicala.Dupa faza asta,m-am reorientat catre modeling.Credeam ca am stil,mers de catwalk,frumusetea si atitudinea potrivita.Si acum cred la fel,insa lucrurile superficiale ma depasesc intrutotul.Acum imi doresc foarte mult sa devin ghid turistic,fapt pentru care incerc din rasputeri sa invat cat mai multe limbi straine (peste 5),destinatii turistice si istoria acestora.

  • Ma rog,nu asta e drumul pe care vreau sa-l urmez in urmatorii ani,dar era mult prea absurd sa spun ca,dupa ce voi termina liceul,ma voi duce in America pentru a-l cuceri pe Cody,cel la care visez de mai mult de doi ani de zile.
  • In fine,tot ce-mi ramane de facut este sa-mi primesc premiul,care din cate stiu,vine fix in 2,3,4 sau mai multe zile. Of,perfect…

    Publicitate
    Categorii:Uncategorized

    Fiecare isi merita soarta

    07/04/2010 5 comentarii

    Azi-noapte,in timp ce incercam a deslusi probleme de interes national precum incalzirea globala ori metode de salvare a balenelor,imi dau seama ca-s paralela cu lucruri de acest gen si ca ar trebui sa le las celor avizati.Bucuroasa fiind c-am facut un bine mediului gandindu-ma la el,imi iau ochii de pe tavan si ii atintesc spre cutia vorbitoare,careia multi ii spun televizor.Cu stupoare observ ca Teleshopping-ul la care ma uitam cu mare interes nu mai ruleaza pe ecranul TV-ului,fapt pentru care incep sa zapp-uiesc necontenit toate cele 83 de canale oferite de RDS&RCS: 1,2,3,…26,27,…82,83; 1,2,3,…26,27,…82,83; 1,2,3,…,26,27,…,82,83.Si-am tinut-o in sirul asta numeric minute bune pana cand ceva mi-a atras in mod deosebit atentia.Era vorba despre emisiunea Romania,te iubesc!, care prezenta viata romanilor ce traiesc pe saptiul dintre cele 3 brate,Chilia,Sulina si Sf. Gheorghe,in satele C.A. Rosetii,Letea,Cardon,Periprava si Sfistofca, toate apartinand judetului dobrogean,Tulcea.Teoretic,acei aproximativ 14.000 de oameni o puteau duce de la foarte bine-n sus datorita pozitionarii geografice si marelui potential turistic.Practic,insa,situatia nu era nici de departe asa cum parea.Din nefericire, peisajele idilice reprezentau singura parte pozitiva de care se pot bucura locuitorii.In rest,o saracie lucie: farmaciile,medicii,scolile ori magazinele lipsesc.La fel si lucruri ce par a fi banale, precum drumurile,canalizarile sau electricitatea.Copiii sunt privati de educatie,adultii se straduiesc sa-si duca traiul de pe-o zi pe alta,iar batranii privesc resemnati apele ce-i inconjoara, asteptandu-si sfarsitul. Singurele indeletniciri ale oamenilor sunt pescuitul si braconajul,iar venitul lor este constituit din alocatiile copiilor sau pensii,dupa caz.Desi la prima vedere pare a fi o situatie delicata,dramatica si tragica,care te poate sensibiliza usor, privind totul mai in amanunt,ne dam seama ca nu este deloc asa.Chiar daca sunt niste oameni chinuiti de soarta,mie nu-mi starnesc absolut deloc niciun sentiment de mila sau compasiune,ci doar unul de dispret.Si asta nu pentru ca as avea o inima de gheata si-un suflet de tiran,din contra, doar ca niciunul din cei 14.000 de localnici ai celor 5 sate nu da vreun semn cum ca ar vrea sa iasa din impasul in care se afla,afundandu-se si mai mult in mocirla existentiala care le-a acaparat vietile inca dinainte de a se naste.Nu, ei nu stiu sa profite de ceea ce au in jurul lor si se incapataneaza sa traiasca precum primitivii.Acesti oameni,a caror inteligenta nu e departe de cea a animalelor pe care le chinuie le cresc nu merita pic de compasiune,nicio farama de mila. Isi merita soarta!

    Categorii:Uncategorized

    Hello world!

    06/04/2010 3 comentarii

    Buna ziua,lume! Un nou blog e gata sa ia cu asalt blogosfera romaneasca si s-o faca praf.Am inceput in forta,am deja 3 cititori,dintre care unul,si totodata cel mai fidel,sunt eu.

    De ce mi-am facut blog?

    Din 3 motive mari si late:

    1.Am atatea lucruri folositoare societatii de spus,incat nu ma pot abtine in a nu le face cunoscute si celorlalti;

    2.Trebuie sa-mi dovedesc suprematia,priceperea si destoinicia si in acest domeniu;

    3.Doar atat imi mai lipsea.

    Ce vei gasi aici?

    Subiecte incepand de la modul de viata al VIP-urilor pana la al meu,de la caini la pisici,de la bal pan’ la spital.De toate pentru toti,orice pentru oricine.

    Felicitari?

    Da,am primit si cateva urari de bine,precum:”Succes cu blogu’ tau,fara mama, fara tata…” sau „Nu ma prea pricep la urari,dar sper sa scrii multe lucruri interesante si sa ai multi vizitatori si sa dureze foarte mult!”.Eh, cititorii mei,ce drag mi-e de ei…

    Hai ca m-am lungit prea mult azi,ne vedem cand ne-om vedea.Bye,bye!

    Categorii:Uncategorized