Zilele-astea s-a lansat si videoclipul piesei ” Azi nu “, cantata de Grasu XXL si Guess Who. Piesa este de departe foarte buna, la fel si clipul, desi se putea ceva mai bine. Usor-usor, trec peste antipatia mea fata de omu’ asta antipatic, care nu, nu e Guess Who.
Dac-ar fi sa-l descriu intr-un singur cuvant pe tipu’ asta nu stiu care-ar fi acela. E pur si simplu nemaipomenit, nemaiintalnit, nemaivazut, omniscient, omniprezent, omnipotent. Identitatea lui vă va fi dezvaluita undeva pe la sfarsitul saptamanii. Daca ghiceste careva, ii dau un premiu.
Saptamana trecuta, 21-23 mai, in intervalul orar 20:00-00:00, am mers la singurul eveniment cultural ce se desfasoara in oraselul asta insipid, al carui nume l-am mentionat in titlu, nu-i cazu’ sa-l mai repet, ca nu-s papagal. Vroiam sa scriu de el mai demult, dar lenea e ceva ce nu trebuie neglijat; trebuia sa-i acord atentia necesara si s-o tratez cum se cuvine, stand si nefacand nimic.
Dar sa revenim la concurs. In primul rand, organizarea a fost praf. Ma gandesc cate fonduri s-au alocat festivalului astuia de nu s-au putut face jocuri de lumini, artificii sau alte dracii d-astea care sa impresioneze poporu’. Nici in premii nu s-a investit foarte mult: s-au dat doar diplome si flori, in rest, nimic. Toate astea in conditiile in care s-au enumerat la sponsori de te durea capu’. Adevaru’ e, dupa cum si prezentatoru’ spunea: ” E criza…” . Pana la urma, pe el de unde naiba il plateau?
Concurentii n-au fost cine stie ce, i-am remarcat doar pe Nidia Moculescu pentru ca e Nidia Moculescu, tipa de la Megastar pentru c-a fost finalista la Megastar, si Andrei Ciobanu pentru ca era dragut. Si-avea doar 19 ani, ce ne-am fi potrivit. In plus, era moldovean, iar mie-mi plac la nebunie moldovenii. Vroiam sa fac o poza cu el, sa-i cer un autograf, un id, orice, da’ n-am reusit sa-l prind cand am fugit dupa el. Pacat, mare pacat… Despre castigator, ce sa zic? A fost bine ca era baiat, da’ rau ca era urat, deci automat nu mi-a placut.
Un lucru demn de remarcat a fost ca-n fiecare seara s-a gasit cineva care mai avea putin sa se urce pe mine, atat de mult ma inghesuia. Fie ca era o baba, un aurolac sau un betivan, in niciuna dintre cele 3 seri nu s-a facut vreo exceptie. Nu ma deranjeaza atat de mult sa mi se bage careva in suflet, atata timp cat are 1.80, pana-n 17 ani, ochi frumosi, si daca mai are si cercel in limba, e perfect. Dar in alte conditii, nu accept asa ceva.
Si abia acum ajungem si la partea cea mai interesanta. Era p-acolo un tip enervant de inalt, cu ochi mari, rotunzi si albastri, cu degete lungi la maini, pe nume Georgica. Mai multe nu stiu despre el, doar atat am remarcat in jumatatea de ora in care am stat prin preajma lui. Vroiam sa pun mana pe el, atat la propriu, cat si la figurat, dar din neatentie mi-a scapat. Asadar, Georgica, daca-n mod paradoxal ajungi sa citesti astea, da un semn!
In numai cateva saptamani, vine unul dintre cele mai importante momente din viata oricarui om, care nu este botezul, nunta sau inmormantarea, ci alegerea locului unde va freca menta mult, bine si fara folos timp de 4 ani, si anume liceul. In situatia asta dificila ma aflu si eu, si chiar daca nu mai e mult pana pe 14 iunie ( atunci cand tre’ sa completam fisele dem inscriere ), inca sunt adanc afundata in nedumerire, nehotarare si buimacie si nu stiu care va fi fericitul liceu care ma va avea ca eleva. Tocmai de aceea, voi lua pe rand fiecare liceu si-l voi studia cu mare-mare atentie, in speranta ca voi lua decizia corecta.
1. Colegiul National “Barbu Stirbei” : cel mai bun liceu din oras, dupa cum multi afirma, cu profesori buni, elevi buni, note bune, toate par mult prea perfecte si de aceea este dubios. Plus ca-i departe de casa… 8.50/10 ( cele 50 de sutimi ii sunt datorate unui tip extrem de dragut de p-acolo 
).
2. Liceul Teoretic “Mihai Eminescu” : asemanator celui de mai sus, numai ca nu la superlativ. Se zice c-a ramas doar cu numele si ca nu-i bun de nimic. Eh, gura lumii, ce stie ea? Pana una alta, ramane unul dintre cele mai prestigioase licee de pe-aici. 9.30/10.
3. Colegiul Economic : nici prea-prea, nici foarte-foarte. E undeva peste medie, prea bun ca sa fie rau, dar prea rau ca sa fie bun, daca intelegeti alambicata mea figura de stil. Activitatile economice si turismul il salveaza. 8/10.
4. Grupul Scolar “Danubius” : chiar daca ma despart vreo 2 colturi de el, ma enerveaza la culme. Nu pare a avea prea multe pretentii, singurul lucru ce-l pozitioneaza putin mai sus decat merita pe scara valorica e ora de jurnalistica, care nu se face nicaieri altundeva. Plus ca-s si vreo 2 poze cu mine pe site-ul lor,deci 7.50/10.
5. Colegiu Tehnic “Stefan Banulescu” : dupa ce ca se afla la Cucuietii din deal, e si vai de mama lui, cu exceptia profilului pedagogic, fapt pentru care ii dau 7/10.
6. Colegiul Agricol “Sandu Aldea” : nu as fi pus un liceu atat de mediocru in inima orasului, ci mai degraba la periferia lui. Sa-i dam nota cu care se intra, de obicei, acolo 6/10.
7. Grupul Scolar “Dan Mateescu” : daca vrei sa gasesti un geniu, cu siguranta nu-l cauti acolo. Cu toate astea, de acolo ies oameni de care tara noastra are nevoie, dupa cum insusi presedintele Basescu spune, cum ar fi mecanici, frizeri, bucatari, confectioneri, etc. In plus, acolo au existat fostele baraci. 6/10.
8. Grupul Scolar “Auto” : nu stiu mai nimic despre el, nici macar unde se afla. Singurul lucru care mi se pare cu adevarat interesant este ca, la profilul sportiv, se invata baseball, asta in conditiile in care baseball-ul este un sport la mare cautare, in special in tara noastra. Nu da nimeni 2 bani nici pe liceul asta, nici pe baseball. 5/10.
Acestea fiind spuse, preferatul meu ramane “Eminescu”, acolo unde o sa si intru, si nu pentru educatie, invatatura sau alti draci de genu’ asta, ci pentru a-mi atinge obiectivu’ secret, pe care-l urmaresc de 2 ani incoace. Daca nu-mi iese asta, nu-i problema, am si-o varianta de rezerva b-) .
Dupa mai mult de o luna in care s-au vehiculat fel si fel de zvonuri pentru care n-am mai dat niciun semn de viata,am revenit cu un nou post plin de nimicuri!!! In urma cu cateva zile, aveam un asa chef de scris si atat de multe de povestit incat as fi avut un succces mai mult decat paradoxal,detronandu-l pe Perez Hilton in topul blogurilor de milioane de dolari si dovedind inca o data muritorilor de rand ca ” I am the best in the world at everything I do! “. Singurul lucru care a stat in calea evolutiei mele pe scara sociala din mediul on-line a fost parola aia nenorocita pe care nu stiu cum naiba am pus-o de nu mi-am mai amintit-o.Am incercat zeci de combinatii de cifre si numere,n-am avut sansa de reusita.Pana la urma,am schimbat-o.Off,greu a fost.
Asta a fost doar asa, de introducere. Abia astept sa scriu si urmatoarele lucruri ce mi se invartesc necontenit prin cap, si asta repede, pana nu le uit la fel ca pe parola.
Comentarii recente